ŢARA ROMÂNEASCĂ înainte de Brâncoveanu: domnia şi vremurile lui Radu de la Afumaţi

RADU DE LA AFUMATI

Radu de la Afumați a reușit, în contextul prăbușirii Regatului Ungariei, să evite transformarea țării în pașalâc.

După domniile prootomane ale membrilor ramurii lui Radu cel Frumos, înfrânte în cele din urmă de Ștefan cel Mare (prin victoria din 1481 de la Râmnicu Sărat împotriva lui Basarab Țepeluș), a venit pe tronul țării Vlad al IV-lea Călugărul, un alt frate al lui Vlad Țepeș.

El a domnit din 1482 până în 1495, o domnie lungă în acele vremuri agitate, nesupunerea sa față de otomani fiind pedepsită de aceștia prin decapitarea unuia din fiii săi, Vlăduț, în vârstă de doar 16 ani, la mănăstirea Mihai Vodă.

El a fost însă susținut de boierime, dovadă lunga sa domnie, ducând o politică de echilibru și de susținere a construcției de biserici.

Fiul său, Radu cel Mare, a avut o domnie similară: relativ lungă (1495-1508) și liniștită, acceptată de boieri și de biserică (a cărei autoritate a susținut-o, înființând două episcopii ortodoxe, cea de la Râmnicu Vâlcea și cea de la Buzău).

Șirul acestor domnii liniștite favorabile înfloririi vieții culturale s-a încheiat cu cea a lui Neagoe Basarab.

În 1521, otomanii au reușit să cucerească Belgradul, profitând de slăbirea organizării militare a regatului Ungariei în timpul lui Ludovic al II-lea, un rege slab și controlat de nobilime. În condițiile morții timpurii a domnitorului muntean Teodosie (fiul lui Neagoe Basarab) și a luptelor pentru domnie între diversele facțiuni boierești, otomanii au încercat să transforme Țara Românească în pașalâc și să-l înscăuneze ca pașă pe Mehmet-Beg, un pașă musulman de origine română.

Împotriva acestor acțiuni s-a ridicat Radu de la Afumați, un urmaș al lui Vlad Călugărul și al lui Radu cel Mare. Mare luptător antiotoman, voievodul Radu de la Afumați a luptat împotriva turcilor de circa 20 de ori (conform inscripției de pe mormântul său), în bătălii ca cele de la Ștefești (pe Neajlov), Clejani și Snagov.

În 1526, regele Ludovic al II-lea al Ungariei a murit în bătălia de la Mohács, bătălie soldată cu invadarea centrului Ungariei de către otomani, iar Țara Românească a pierdut principalul aliat puternic împotriva turcilor. Deși Radu de la Afumați a fost asasinat de o facțiune boierească rivală în 1529, Poarta a evitat să se mai angajeze în conflicte cu Țara Românească (dorind să evite o rebeliune de calibrul celei conduse de Radu), a acceptat autonomia țării în schimbul plății haraciului și a preferat să înainteze în Câmpia Panonică transformând centrul Ungariei în pașalâcul de la Buda.

Țara Românească s-a văzut înconjurată din toate părțile de Imperiul Otoman și de țările aflate sub suzeranitatea acestuia (Transilvania și Moldova).

anulbrancoveanu.ro

ŢARA ROMÂNEASCĂ înainte de Brâncoveanu: Radu de la Afumaţi