ŢARA ROMÂNEASCĂ şi Imperiul Otoman

ŢARA ROMÂNEASCĂ şi Imperiul Otoman

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman, în timpul domniei sultanului Baiazid I, și-a început expansiunea în Balcani. Statele creștine din zonă s-au văzut nevoite să strângă rândurile pentru a evita cucerirea de către o mare putere musulmană. Chiar și așa, statele de la sud de Dunăre s-au prăbușit rapid unul după altul, iar Țara Românească s-a văzut în prima linie de luptă antiotomană.

Țara Românească nu putea strânge o armată suficient de mare pentru a se opune cu succes în lupte în câmp deschis marilor armate otomane. Astfel, voievozii valahi au încetățenit tactica pământului pârjolit, punctată cu lupte de gherilă care slăbeau încet armata inamică, atacul final urmând să se dea într-un moment neașteptat pentru acesta, și într-un loc nefavorabil unei desfășurări de forță corespunzătoare.

Tactica a funcționat prin aceea că în repetate rânduri a convins Poarta că beneficiile anexării Țării Românești sunt inferioare costurilor umane și financiare asociate unei expediții expusă unei astfel de hărțuiri. Pe de altă parte, sacrificiile necesare din partea populației locale în vederea aplicării ei (depopularea satelor, otrăvirea surselor de apă, sacrificarea recoltelor) făceau ca boierimea să nu accepte să stea necondiționat de partea domnitorului împotriva marelui imperiu, ci să încerce să obțină pacea în schimbul unor condiții (în special, plata unui tribut), ceea ce a avut un impact semnificativ asupra jocului de putere între domnitor și boierime.

De aceea, revoltele antiotomane au avut loc de-a lungul timpului în momente în care dominația otomană impacta grav economia țării, suficient cât să producă nemulțumirea boierimii.

ANUL BRANCOVEANU

anulbrancoveanu.ro

ŢARA ROMÂNEASCĂ şi Imperiul Otoman